Exista fericire si exista bine. Chiar exista si chiar ne este sortit sa avem parte de tot binele din lume.
Incep asa acest articol pentru ca vreau ca toate mesajele mele pentru tine sa fie unele pozitive, chiar daca vom aborda si subiecte mai tragice, mai dure, mai negative.
Si mai exista oameni pentru care fraza mea de mai sus suna ireal. Si tot ce simt ei in acel moment este un mare cum, urmat de un mare semn de intrebare, sau chiar mai multe.
Este tot ceea ce pot articula slabit acesti oameni a caror nefericire doare, mai tare decat o durere fizica sau organica, o durere care, daca ar avea glas, ar urla. Este acea stare chinuitoare, care te mistuie si te bantuie, ziua, noaptea, oriunde si orice ai face. Si care se tine scai de tine, iti rapeste toata bucuria de a trai, toata viata si tot ce ai. Este acel zbucium mental atotcuprinzator si paralizant.
Fara a exagera in randurile de mai sus, asa se simte depresia, pentru ca pe ea o numim nefericirea suprema. Depresia, aceasta boala oarba, surda, muta, devasteaza vieti. Creeaza goluri sufletesti, imensa insatisfactie de sine, disperare, anxietate paralizanta, tristete profunda, apatie… si nu mai continui, pentru ca lista este lunga si nu este placuta.
Toti acesti oameni sufera, in tacere, si asta este ceea ce da putere depresiei. Si tot ce isi doresc, tot in tacere, este sa aiba parte de fericire, care le este tot timpul refuzata. Ei, in sinea lor, in ultimul coltisor din suflet ar da orice, dar orice, sa nu se mai simta asa. Si cred ca toti oamenii ar da orice sa nu se simta asa.
Dar, se pare ca nimic nu functioneaza, nimic nu ajuta, cel putin nu pentru mult timp. Partea cea mai neplacuta este ca, daca ai fost deprimat, depresia tinde sa revina, chiar daca ai intrezarit soarele pentru ceva timp. Si lupta reincepe. Acesta este a doua sursa de putere a depresiei. Si atunci tot ce pot sa mai creada despre ei insisi, acesti oameni, este ca in esenta fiintei lor ceva nu este in regula.
Dar daca nu este nimic in “neregula” cu tine? Daca, doar ai devenit o victima a unor eforturi disperate de a scapa de depresie, si ele nu fac altceva decat sa te cufunde mai mult, exact ca cei care se zbat in apa si nu stiu sa inoate?
Vreau sa atrag atentia, chiar daca se stie, ca multi oameni care trec prin stari de disperare si suferinta asociate cu depresia, nu apeleaza niciodata la asistenta medicala, desi sunt prizonierii acestei nefericiri care le afecteaza toata viata. Mai mult, ei, in special barbatii, reprima aceasta suferinta, pe motivul ca nu se cuvine, nu au voie sa se simta asa. Aceasta este a treia sursa de putere a depresiei.
Exista fericire si exista stare de bine. Depresia singura este slaba, ea primeste puterile de la modul in care noi o tratam.
Vreau sa iti povestesc putin despre modul in care functioneaza depresia.
In stadiile incipiente, cand apare deteriorarea afectiva, starea de rau este creata de modul in care reactionam la acest rau si nu de starea noastra sufleteasca. Incepem sa facem eforturi pentru a ne elibera de acest rau, dar toate aceste eforturi aduc mai multa suferinta. Nimic din ceea ce facem nu pare sa ajute. Aceasta pentru ca, incercand sa scapam de depresie in modul obisnuit de a ne rezolva problemele, adica sa rezolvam ce “nu este in regula” cu noi, utilizam autocritica, accentuam defectele, obligam sufletul si corpul “sa nu se mai simta asa”. Toate acestea sunt eforturi inutile pentru vindecare, dar benefice pentru depresie. Si ele sunt repetate, in continuu… si devin un obicei. Adica exact capcana favorita a depresiei.
Mai exista inca o abordare. Cand apare starea de rau, incercam sa scapam de gandurile, sentimentele, starile negative, reprimandu-le sau facand eforturi sa nu ne mai gandim la ele. Ce se intampla atunci? Din strafundurile memoriei scoatem si mai multe regrete din trecut si alimentam viitorul cu ingrijorare. Cautam solutii multe, si mai multe, care sa ne reduca starea de rau si cand nu gasim, ne alimentam regretele. Si mai facem si comparatii intre ce am fost si ce suntem, intre ce suntem si ce am vrea sa fim. Astfel se creeaza un nou obicei: traim in gandurile noastre si le framantam acolo si ne framantam cu ele.
Ei bine, in ambele situatii oamenii traiesc intr-o lume diferita, separata de realitate, dar care devine singura lor realitate. De aceea apare si refuzul de contact cu lumea, familia, societatea. Este realitatea lui: nimic nu mai este de facut.
Terapia in cazul depresiei este complexa si poate sa dureze mult. Rolul ei este sa inlature starea de rau si sa previna aparitia altor episoade de rau.
In terapia pentru depresie si mai ales pentru reducerea reaparitiei ei, foarte benefice sunt tehnicile de meditatie ghidata, care presupun concentrarea pe prezent si pe constientizarea acestuia. Aceste tehnici permit eliberarea de regrete, inlaturarea temerilor si a anxietatii si cresc flexibilitatea mentala. Un alt rol benefic este ca centreaza persoana pe ceea ce este cu adevarat, pe resursele pe care le are in interior si actioneaza si ca activator al acestor resurse (interioare si exterioare), de care, de obicei, nu suntem constienti.
Tehnicile de meditatie mai fac un lucru important, si anume acela ca determina schimbari, nu numai la nivelul dispozitiei afective (calm, relaxare, stare de liniste etc), dar si la modul de gandire si comportament si a modelelor de activitate cerebrala, care stau la baza emotiilor negative.
Tehnicile nu presupun reflectie, ci presupun schimbare activa la nivel subconstient, inlocuirea gandurilor si emotiilor negative cu cele pozitive si benefice persoanei si chiar crearea de noi sentimente si emotii benefice. S-a constatat ca degeaba schimbi gandul “ma simt rau” cu gandul “ma simt bine”, daca persoana nu stie cum se simte sa se simta bine.
Tehnicile functioneaza foarte bine in cazul episoadelor depresive, depresiei usoare si moderate si dupa terapia post depresie. Rezultatele sunt foarte incurajatoare si au efect rapid. De asemenea un element foarte important este ca daca sunt practicate cu regularitate, avestea previn aparitia altor episoade depresive. In cazul depresiei severe se recomanda un tratament combinat si de specialitate.
