Toti oamenii sunt ingeri Este o metafora? Este un adevar? Poate fi si una si alta. Este cel putin, in acest moment o alta perspectiva asupra umanitatii, perspectiva mea.
Se spune ca omul este cea mai minunata creatie a lui Dumnezeu. Dupa ce a facut cerul si pamantul, apele si toate vietuitoarele, Dumnezeu si-a desavarsit opera prin OM. Dintre toate creatiile sale, el l-a iubit si-l iubeste pe om cel mai mult. Tot ce a creat a creat pentru om. Intregul Univers, tot ce stim ca exista, ceea ce este in lumea vizibila si invizibila este creat pentru om. Tot acest proces complex de creatie, unic, perfect A Tot Ceea Ce Exista sa aiba ca subiect si obiect o fiinta efemera si in multe aspecte imperfecta? Care este oare motivul lui Dumnezeu pentru a dedica totul Omului? Stim ca pe insusi Isus, fiul lui, l-a trimis catre sacrificiul suprem, tot pentru om “ fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. (Ioan 3:36)
De ce oare tot acest efort? De ce este atat de valoros Omul pentru Dumnezeu? Ce este Omul? Este el doar o definitie? Este el doar o ramura a regnului animal? Este el doar posesorul celui mai complex creier? Este el doar cea mai mai avansata structura biologica si de organizare sociala? Doar o rasa? Cea mai avansata fiinta din punct de vedere al codului genetic si emotional, fiinta cu cea mai mare inteligenta din cate cunoastem? Oare doar pentru atat Dumnezeu a elaborat Creatia? Ca sa aiba ca punct final Omul? Creatia este nesfarsita si nu poate avea un punct final. Creatia inseamna infinit si evolutie continua. Nu se opreste, nu inceteaza. Este acel perpetuum mobile al fizicii. Chiar si ce credem ca nu mai exista, nu inseamna ca a disparut sau ca a incetat. In creatie nu exista disparitii, exista doar transformari, reinoiri, treceri, reinventare, evolutie. Ea nu incepe cu viata si se termina odata cu moartea. In fiecare viata exista mii de morti si in moarte exista mii de vieti. In fiecare zi intr-un oraganism mor milioane de celule si alte milioane se nasc. Prin moartea unui organism se nasc si traiesc mii de alte organisme.
Omul, in sine este o continuua creatie. Si daca Omul este cea mai mare creatie si in acelasi timp intr-o permanenta creatie, care este oare scopul lui? Care este ratiunea lui Dumnezeu pentru acest proces nesfarsit in care l-a asezat la loc de cinste pe Pre-Iubitul lui Om? Sa se nasca, sa cresca si sa moara? Sa evolueze ca si constiinta superioara? Si apoi sa ajunga in “Rai” si sa se bucure de verdeata de acolo, inconjurat de ingeri si cantecele lor? Fiecare dintre afirmatiile de mai sus are o limitare in functie de perspectiva stiintifica, spirituala sau religioasa pe care o avem. Si daca inversam perspectiva din care privim Omul ca o Creatie a lui Dumnezeu? Daca omul (acest organism) este doar un mijloc al creatiei si nu obiectul in sine? Daca omul este altceva? Mult mai mult decat un organism, mai mult decat un trup si o minte inteligenta?
In Biblie se dau multe detalii despre cum Dumnezeu a creat Pamantul (lumea materiala, lumea in care traieste omul). Sunt insa aproape inexistente informatiile despre cum Dumnezeu a creat Cerul (lumea spirituala si puterile ceresti). Cu toate acestea, in Scriptura, inca de la inceput (ziua a patra) pana la momentul final al Apocalipsei nu ni se vorbeste despre ingeri. Nu ni se spune nimic despre ei, asa cum ni se spune despre lumea materiala sau despre om. Dar ei sunt (om)-ni prezenti in Biblie, in istoria intregii umanitati. Mai mult, sunt atat de preocupati de oameni si prezenti in lumea lor (in Biblie sunt nenumarate exemple de aparitii ale ingerilor printre oameni pentru a le prevesti un eveniment, pentru a-i ajuta si indruma). Ingerii sunt tot creatii ale lui Dumnezeu, superioare omului (asa stim), fiinte spirituale fara trup, imateriale, nemuritoare. Sf. Damaschin spunea despre ingeri ca “ ingerul are fire rationala si spirituala, este foarte liber, iar pentru ca este creat si schimbator, are facultatea de a ramane si a progresa in bine sau de a se indrepta spre rau”. Iar odata cazuti, nu se mai pot pocai si indrepta. Numai omul are parte de pocainta din pricina slabiciunii trupului. Mai stim ca ingerii se pot intrupa si pot lua diverse forme, inclusiv forme omenesti. Ei sunt facuti din lumina primordiala, cea fara de inceput, comunica la nivel intuitiv, nu se inmultesc, au o stare morala de sfintenie si au Liber arbitru. Si mai stim ca sunt trimisi de Dumnezeu pe pamant si dupa cum mai spunea Sf Damaschin “atunci cand sunt in cer nu sunt si pe pamant, iar daca sunt pe pamant nu raman si in cer” si ca sunt “marginiti” sau ca isi pot pierde aripile si ajung pe Pamant….
Daca oamenii sunt ingeri? Daca Pamantul este o scoala pentru fiintele de lumina? Daca oamenii sunt ingerii care si-au pierdut aripile? Cum suna aceasta perspectiva spirituala pentru omenire?
Atunci oamenii sunt mai mult decat fiinte muritoare. Atunci faptul ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu capata mai mult sens, iar credinta ca avem o scanteie divina (lumina divina) devine o realitate. Ingerii sunt fiintele de lumina. Omul a fost creat din pamant. Atunci in fiecare om salasluieste un inger care este in procesul continuu, evolutiv, al creatiei si al carui menire este sa atinga desavarsirea pentru a primi aripile si a fi la loc de cinste in Lumina. Atunci toti oamenii sunt ingeri, ingeri aflati la scoala, in diferite clase de studiu, la diferite specializari. Scopul nostru este sa invatam, nu sa experimentam. De aceea ni se dau experientele prin care trecem zilnic in viata, ca sa invatam din ele. Numai dupa ce am invatat lectia acelei experiente suntem mai departe promovati. Daca doar o experimentam, lectia continua si mai primim exact din acelasi capitol, altele si altele…. Si avem multe capitole in Manualul de Viata…. si scoala poate sa dureze o viata, doua, trei, iar unele clase se pot repeta dupa priceperea si sarguinta fiecaruia. Suntem specia cu diversitatea cea mai mare, nu exista 2 oameni la fel. Oare de ce? Desi avem in foarte multe cazuri instructiuni precise despre multe capitole din Manualul Vietii, le urmam diferit. Aceeasi experienta pentru un om este cu totul alta pentru altcineva, entru ca fiecare are propria lectie de invatat!
In aceasta perspectiva, nu exista oameni buni sau rai, nu exista Rai sau Iad, nu exista Pamant si Cer, nu exista judecata, nu exista Sfarsit, exista doar Speranta si Evolutie! Cu cat intelegem mai bine acest lucru, cu atat mai usoara devine invatarea si parcursul nostru la scoala creata pe Pamant. Putem promova mai repede, putem sari peste niste clase sau putem absolvi. Iar atunci ceremonia este una spectaculoasa: o pereche de aripi si titlul nemuritor de fiinta de lumina!
Spor la invatatura!
