Motivele greșite din spatele relației de cuplu

Daca ar trebui sa raspunzi la intrebarea ”Ce inseamna o relatie de cuplu fericita?” probabil ai raspunde: iubire, armonie, intelegere reciproca, comunicare, sinceritate, respect, placere de a fi impreuna, ajutor etc.

Fiecare isi imagineaza traiul in doi ca fiind acea poveste de dragoste cu finalul “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Am spus fiecare, pentru ca si cei care cred ca nu exista iubire perfecta, tanjesc dupa o astfel de iubire. Asta pentru ca, mai presus de tot, iubirea aduce implinire. Si asta cauta oamenii in relatia lor, implinire. Poate ca nu o gasesc in alta parte si o doresc in cuplu sau poate cred ca au obtinut-o, dar fara cuplu nu este implinirea perfecta. Nevoia de a fi iubiti si de a iubi ne duce catre o relatie de cuplu, ne face sa ne dorim sa ne indragostim si sa visam ca am gasit “jumatatea” aceea care ne intregeste.

Si ”jumatatea” este musai sa contina ceea ce ne lipseste si ceea ce ne dorim. De multe ori “jumatatea” este un amestec ciudat de genul: intelegere si libertate, frumusete si intelepciune, curaj si delicatete, putere si docilitate, cariera si casa. Si aceasta “jumatate” este ca si cum nu ar avea propria viata si doar ar trebui sa ne completeze fara a avea ceva de spus.

Cu alte cuvine, cautam in relatie implinirea personala si reflectam in celalalt ceea ce nu continem. Si de aici apare discrepanta dintre basm si realitate. Inconstient, stam in relatii, pentru cu totul alte motive decat iubirea, intelegerea reciproca, respectul, armonia.

Cele mai intalnite si mai distructive motive pentru care unele relatii exista inca sau sunt dorite sunt:

  • Asa trebuie, sa ai o relatie, asa zice lumea, asa spune societatea – sau cu alte cuvinte teama de a nu fi judecat, teama de a nu fi considerat anormal social si afectiv. Toti ceilalti au relatii, o familie, asa este de cand pamantul. Si ca sa fi intreg, asa trebuie sa fi si tu, angrenat. Chiar daca suferi in relatie, chiar daca nu iti aduce basmul, esti ok, esti bine, pentru ca a fi conformat social este mult mai de dorit de catre subconstientul tau.

Se mai asociaza de multe ori si cu statutul pe care il ai in societate. Degeaba ai o varsta, o profesie, o cariera daca nu ai o relatie de basm. Fara ea ti se spune ca nu esti matur, responsabil, ca nu ti-ai bagat mintile in cap, ca nu esti de incredere. Cu alte cuvinte imaginea ta “buna” are de suferit.

  • Dependența… de partener. Am scris cu majuscule pentru ca o consider cea mai nociva. Dependenta poate fi una materiala (bunuri pe care le aveti impreuna si cheltuieli, copii) sau emotionala (crezi ca fara partener vei pierde siguranta, ajutorul si sprijinul, nu vei fi in stare, viata va fi si mai grea, nu vei mai gasi pe altcineva, singuratate, etc). Dependenta este cea care produce multa suferinta si pe langa suferinta mai produce ceva: stagnare (de ambele parti). Partenerii nu mai evolueaza nici impreuna, nici separat, sunt prinsi de maini si de picioare si inlantuiti in nefericire. Dependenta este intretinuta de teama si frica – aceea de a pierde ceva. Iar a pierde inseamna vina, remuscari, rusine. Cine poate sa traiasca cu aceste stari si sa fie fericit?

Cred ca o relatie dureaza, chiar daca partenerii sunt diferiti, daca inteleg ca impreuna, dar si separat EVOLUEAZA in relatie. Daca unul s-a oprit din evolutie, apare automat dependenta.

  • Sacrificiile. Toata munca pe care ai depus-o sa construiesti relatia, toate compromisurile, timpul, tot ce ai alocat ca sa construiesti relatia si sa o mentii. Te-ai sacrificat (modelul parintilor de obicei) chiar daca de multe ori ai simtit umilinta in loc de respect, minciuna in loc de sinceritate, singuratate in loc de suport, inselaciune in loc de iubire. Dar cu toate astea, ai sacrificat tinerete, evolutie, sanatate, bani, energie. Nimeni nu te pregateste pentru relatia de cuplu, chiar daca in basm mai sunt descrise si cateva greutati, nimeni nu iti spune cu adevarat cum este si ce trebuie sa faci pentru a ajunge la fericirea din final. Asa ca, sacrificiul de sine este o virtute, care iti spune ca asta inseamna sa fi de folos relatiei tale si in final el, sacrificiul, sa iti fie recunoscut si fericirea sa apara. Dar, surpriza! Vei constata doar ca simti nefericire, gol, regret, viata irosita.
  • Oarecum, desprins din dependenta, ca motiv inconstient pentru care ramanem in relatii mai este: confortul (financiar, beneficiul ca ai pe cineva cu care sa iti petreci timpul si sarbatorile si vacantele, ca nu trebuie sa mai cauti pe cineva si sa o iei de la capat). Ei bine, confortul chiar daca este ca si termen unul pozitiv, este ca efect foarte distructiv. Mai este adesea confundat si cu obisnuinta. De ce nu este benefic? Pentru ca nu produce evolutia. Fiecare schimbare care apare in cuplu, produce teama si nesiguranta. Viitorul este infricosator, trairea este una in trecut. Confortul financiar este cel mai apreciat, pentru ca dispare ‘’grija zilei de maine”. Confortul, in general, acopera teama. De aceea din cauza obisnuintei si din cauza fricii de schimare, in multe relatii se tolereaza chiar violenta sau abuzurile. Gandirea este de genul “nu este totul roz, dar uite ce avantaje am.”
  • Teama (de un nou inceput, teama de singuratate, teama de a nu fi in stare). Multe din relatii au ca fundament teama. Si nu este o teama de nivel colectiv, adica de genul daca nu suntem impreuna nu supravietuim ca specie, ci este una subiectiva, este teama fiecarui partener, teama ce vine din interiorul fiintei si care, de cele mai multe ori nu are de a face cu relatia in sine. Teama de a nu fi acceptat asa cum esti, teama de a nu fi suficient de bun, teama de esec si teama de succes, teama de abandon si respingere, teama de a fi iubit, teama de a trai propria viata, teama de a fi responsabil, of Doamne si cate alte temeri. Niciuna, nu a aparut o data cu relatia, ci toate au fost in tine de la inceputul relatiei. Nu relatia le contine, ci tu.
  • Si derivat din teama, apare un alt motiv – relatia da sens vietii tale. Asa cum este ea. Sunt femei care raman in relatie pentru simplu motiv ca au indeplinit cu succes rolul de mama sau sunt barbati care raman in relatie pentru ca au indeplinit cu succes rolul de barbat puternic. Dar, sensul, sensul adevarat al vietii, nu este un rol, nu este o satisfactie. Este tocmai acea implinire pe care o cautam in basmul iubirii: IUBIREA cu tot ce aduce ea fiintei. Golul dintr-o relatie nu duce la implinire, resentimentele nu sunt din iubire, confortul nu inseamna siguranta, relatia nu iti da sentimentul ca esti in regula, perfect din punct de vedere social, acordat cu normele mostenite si promovate de catre parinti, prieteni sau de altcineva (biserica, media, scoala). Nu exteriorul este sensul vietii tale.

Asa ca, raspunsul la intrebarea de mai sus ar trebui sa vina pentru fiecare, raspunzand mai intai la alte 4 intrebari:

  • Care este ratiunea ta de a fi intr-o relatieadevaratul tau motiv? Teama nu este o optiune.
  • Ce esti dispus sa daruiesti intr-o relatie, astfel incat sa simti fericire si nu sacrificiu?
  • Care sunt asteptarile tale intr-o relatie? Acelea adevarate pentru tine si pentru implinirea ta?
  • Cum te ajuta o relatie sa evoluezi si ce faci pentru evolutia relatiei tale? Ce esti dispus sa schimbi la tine?

Fericirea unei relatii depinde de fiecare dintre noi. Si scopul unei relatii este ca ambii parteneri sa treaca la un nou nivel de conexiune, de comunicare, de evolutie, de intimitate, de energie si forta. Scopul unei relatii este sa accelareze evolutia si nu sa o stagneze. Scopul unei relatii este sa inalte doua suflete dintr-o data si a le uneasca intr-un dans divin, sacru, in care iubirea, bucuria sunt melodii ce cresc si daruiesc celor doua suflete evolutie, fara sa ia cu nimic din propria identitate si libertate.

S-ar putea să-ți placă și...
Distribuie pe
Facebook
WhatsApp
Despre autor
Laura Vlădulescu

Trainer, Coach, Psihoterapeut

Articole Recente
Urmărește-mă pe social media